Întunecată-i camera pustie
Şi risipit mi-e timpul
Precum un corb în colivie
Tăcut mi-aştept sfârşitul.
Sunt prizonier în trupul greu
Sunt condamnat să simt
Un strop, o lacrimă, ori gândul meu
Mă sting şi-s blestemat să mint.
Să mint cu preţul unor ani
Ce rătăcesc în scrum
Fumez minute, săptămâni şi bani
M-am rătăcit pe drum.
M-am rătăcit în nebunie
Răpus de voci
Sătul de tot, cuprins de agonie
Îmi spun în continuare
“Tu trebuie să joci”.
“Tu trebui să dansezi cu moartea
Tango în nuanţe-aprinse”
Goleşte-mi venele, arată-mi calea
Şi trucuri interzise.
Arată-mi azi…arată-mi mâine
Şi-oricât am să trăiesc
Cum pot trăi precum
un câine
Fără să-nebunesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu