Umbre

 Umbre...si maine au trecut pe-aici...si peste 2 zile...si tot trec. Trec peste mine si m-azvarl in noapte...ma sugruma soapte si medicamente, imi tai usor in testamente, degete zdrobite de atatea usi inchise. Nu ma primesc nici eu, nici tu, si creste-usor o inclinatie catre viciu. Viciul meu? este un pesimism murdar, un pesimism pervers ce-asteapta contrariul macar, ca un copil imbatranit ce-a sfaramat vitariul vietii sale. Da...sunt inc-aici nu m-am intors la ziua de maine. Caci am invatat atatea zile de ieri, si atatea ierni...si primaveri.

Umbre...ca cele ce imi ocolesc discret pometii...ori oasele ce-mi inconjoara ochii...ori o carcasa lipsita de viata...suna-ma cand o s-ajung acasa. Cat de ironic e sa te privesti atata vreme si sa nu vezi decat goluri in stomac, decat un rest dintr-un ceva afrodisiac. se-ntampla-mi zic cu unghiile-ncrestate in pereti. si mor cu gandul ca ma-ntorc in mine...si ma agita....se apropie......in fine, atatea critici anonime, si-atatea voci tresar in mine...sunt posesor de-a mele zile...si ma poseda ele crezand ca eu nu stiu. Dar am ajuns sa inteleg din haos, o ordine constransa-n libertati...crede-ai ca-s ale tale sa le-arati....dar nu-s.

Umbre...mi se strecoara pe sub talpi si imi racesc fiinta, si ma coboara din cetati grecesti inabusind constiinta...Atata vreme-am incercat sa numar orele pe ceas cand trebuia sa-mi numar cutele din palma, si demonii din glas...

8 martie

Nu stiu unde esti. Imi lipsesti. Imi lipseste naivitatea, copilaria, mama mea.
Mi-e dor de ea, mi-e dor sa o privesc cu admiratie. Mi-e dor sa te iubesc fara sa doara, fara sa ma intreb daca e vreo greseala.
Mi-e dor sa ma sustii, sa stiu ca orice s-ar intampla vei fi acolo tinandu-ma de mana...mi-e dor sa imi canti de noapte buna.
Imi lipeste vocea ta, chipul tau, felul cum zambeai...cald. Cum erai cea mai frumoasa...erai mama mea.
Mi-e dor sa ma intrebi daca mi-e foame, daca mi-e bine...daca doare.
Mi-e dor sa fi modelul meu, sa iti port margelele...sa fi muza mea.
Imi lipseste felul in care ma imbratisai si felul in care ma zgaltaiai fara sa imi placa atunci cand eram suparata. Cum incercai sa ma faci sa zambesc.
Mi-e dor sa cred in tine.
Nu stiu unde esti. Nu stiu ce ar trebui sa simt, sa cred, sa spun.
Calc stramb condusa de frustrare, arunc peste umar vorbe amare. Si stiu ca te ranesc si pe moment cred ca nu`mi pasa...realizez imediat ce am plecat de-acasa.
Si nu`mi pot cere scuze, ar fi prea mult...si doare cand te vad ca si tu faci la fel...si e absurd. Si nu stiu daca.ti pasa, daca ma mai iubesti, daca nu cumva te-ai saturat de mine si ma regreti.
Si nu stiu cum sa.ti spun ca ma ranesti, asa ca te ranesc si eu.
Si ma prefac ca-s rece si ca nu imi pasa, ca ma descurc si singura, dar numai eu stiu cum ma simt cand ies din bloc si ma uit dupa tine la fereastra.
Si ma gandesc ca te-am lasat acolo, iar tu nu ai facut nimic...
Si nu stiu ce-i cu tine, unde-ai plecat. Nu stiu decat ca nu mai esti...si stiu ca nu te mai intorci. Si lasi in urma doar o amintire, o legatura stransa dintr-un capot si o lumina stinsa din bucatarie.
Si incerc sa fiu putrenica in fata lor, a ta, a tuturor si sa arat ca ma descurc...dar numai eu stiu cum ma simt cand pun capul pe perna fara sa dorm cu obrazul ud.
Imi pare rau ca mi-e frica sa te caut, mi-e frica ca nu o sa vrei sa-mi raspunzi...
Si doare fiindca stiu ca n-o sa.ti spun nimic...nestiind cum as putea sa iti explic, ca te iubesc cu-acelasi suflet mic...
Imi pare rau ca te ranesc cu adevar, si doare...ca nu ti-am luat un martisor...simt ca mor
Si doare si mai tare ca nici nu stiu cui sa i`l dau, caci nu mai am adresa ta...
...Stiu doar ca e 8 martie...iar tu esti mama mea.

Lucru

Si au trecut anii peste mine
Precum pietre de moara scaldate.n desert
De-amintiri bolnave si mine...
De lucru sapate in al noptii mister.

Si lucrul cel scump este ceea ce sunt,
Nu ceea ce.am fost si voi fi,
Calcand in picioare pana.n mormant
Minciuni aberante si fantezii.

Sa nu ma cobor in cer din pamant
E tot ce-mi soptesc azi stafii,
Ai mosilor mei raposati, rand cu rand
Ca.s facut din nimic, imi voi aminti.

Si voi bea in cinstea lucrului meu
Nectar de la zeii pagani,
Cand in mina de lucru, cautam Dumnezeu
Eu caut doar viata`n carbuni.

Strain

Pe trotuarul pavat cu raze de soare
M-am imbaiat in ploaie de lacrimi greoaie
Negre pene de corb am calcat in picioare
Mi-e rau, mi-e bine, ma doare...

Si doare-n fiecare zi din calendar
Un colt de suflet se zmuceste
Se zbate zi de zi, dar in zadar
Caci crengi palite de culoare ma-nspaimanta
                             Nici cerul nu`mi vorbeste.


Trimite doar...din cand in cand scrisori
Pe crengi; s-astern frunze de corbi,
Mi-e dor...de drumul ce-mi dadea fiori.
Tu nu vorbesti cu mine...viata imi absorbi.

Pe trotuarul pavat cu raze de soare
Sunt mult prea departe de mintea-mi bolnava
Nici pene de corb nu m-ating...si doare
Fara de`ntuneric voi fi o epava...
                           Strain privind prin lentila concava...

Apogeu

M-am prefacut in pulberi de cenusa si stele,
Calcand in picioare si privind in gol
L-acelasi drum pavat de vorbe grele,
Mi-am coborat destinul prin flacari si namol.

Si am calcat pe mii de cioburi sparte
De-asa tacere cutremuratoare...doare,
Cand intr-o lume paralela, inima-i o carte:
Da-i foc, ignora miile de soapte...
                       cufunda-ma`n singuratate.

Copilarie

Ridica copertina din teatrul vietii mele,
Privind in gol acele sopate-n vis,
Ascult culori si gust de caramele
Mi-aduc aminte cand eram copil,
Pe-atunci credeam in paradis.

Mi-aduc aminte cand cuprins de frica
Aripi de ingeri ma-nveleau in catifea,
Ori haina roz, capot de seara...cica,
Simteam miros de carne si cafea.

Simteam dogoarea dragostei in casa
Si ma pierdeam in doua camere pustii,
Iar mama mea, cea mai frumoasa,
Ma astepta-n sufragerie...sunt doar melancolii.

Sanatoriu

Culegem astazi amintirile de maine
Strigand cu-acelasi glas in cor
Visam imagini, sunete, cuvinte
Fugim de lacrimi, suferinti si dor.

Sau poate ne ferim de zile
De tot ce so-ntampla-n viitor
Suntem nebunii din azile
Ne ratacim pe coridor..

Ori alte dati curpinsi de frica
Ne refugiem in dormitor
Pereti-s albi...prea albi sa zica
Ca-n inima purtam zavor.

E frig..prea frig ca sa-nteleaga
C-am buzele pecetluite,
Idiotul doctor ce ma leaga
Blestemul sa-mi evite.