duminică, 29 decembrie 2013

Ganduri..

Privesc in gol, stii? As vrea sa cred ca ma intelegi. As vrea sa stiu ca vezi in golul ala ce pot vedea si eu. As vrea sa-I dai o forma, forma pe care s-o putem citi.
Respir incet. Respir cum respiram si cum respir in fiecare zi. Respir pentru tot ce-a fost si tot ce este. Respir pentru tot cacatu` asta care parca se transfrorma`ntr`o poveste.
Fumez si tigara se duce, stii? Ca imi ramane`n varful limbii acelasi gust atat de dulce. Fumez ce-a mai ramas din azi, din maine. Fumez incet…minute si secunde.
Visez.
Sunt donator. Donator de viata pe perioada`l dracului de nelimitata. Dar sangele se scurge`ncet pe buze dulci-amare, iar tu zambesti ca mine, crezandu`ma nemuritoare. Zambesti gandindu`te ca inca merge, ca poti naufragia intr-o alta poveste. Dar pagina ramane neintoarsa, si simt cum inima`mi tanjeste dupa o noua casa.
Se coaguleaza, stii? Memorii ingropate in sicrie plumburii. Aripi de sticla si buze rosii…te saruta dulce si te-ntreaba cand mai vi…daca mai vi.
Ma pierd, stii? Ma pierd pe-aceleasi drumuri…mereu pustii, ma pierd in labirintul unei minti bolnave in timp ce demonul din mine tanjeste dupa carne.
Am incercat sa scap, sa fug sa plec departe, s-o iau de la-nceput sa scriu o noua carte, dar nu mai am cerneala, nici vlaga nici hartie, asa ca imi inec amaru`n poezie..nostalgie.
Ma otravesc. Memorii, nostalgii. Sunt dependent de vise si urme stacojii…de sange. Sunt dependent de umbra, sunt dependent de sete, sunt imbaiat in ura si condamnat la moarte.
Sunt singura, sa stii. Iar tu`mi fumezi incet incet, paginile sangerii. Fumezi capitole care`au trecut de mult, fumezi trecutul meu, ce se preface`n scrum.
 Fumeaza`mi si prezentul..viitorul tot odata. Caci n-am nici dumnezeu, nici inger pazitor nici tata. Ruleaza agonie cu pagini blestemate...Trecutul e acuma scrum...sa scriem alta carte.

Se scurge pe obrazul tau...

Se scurge pe obrazul tau
O urma de rugina…
Iar bratele`ti sunt moi de dor
 Si gandul plin de vina.

Cearceaful rece iti sopteste
Ca noptile de iarna
Ca ea te iarta, te iubeste
Si tu nu bagi de seama.

Dar inger nu va fi mereu
Si doar o umbra stearsa
Iti va cuprinde gandul greu
Si fericirea falsa.

Caci nu esti demon pe pamant
Ci doar un om de gheata
Iar zilele cu par carunt
Ti-or aminti de viata.

Ti-or aminti de ea naiva
Cu zambet de virgina
Cum iti doreai sa o rapesti

Si s-o pui in vitrina.

Ploua

Ochi de demon se pierd
In ceata de fum a abisului desert
Lacrimi stacoji se risipesc
“Ridica-ti privirea” imi spun,
Dar nu reusesc.

Suflet inghetat,
Hoinar in labirintul de asfalt
Sunt fara de scapare
Privesc in jur cu gust amar
Oftez si trag din tigare.

Sunt prizonier
Un glas melancolic dar necunoscut
Imi canta sfarsitul neintrevazut
Nu plang.

Sunt doar picaturi de ploaie.

Oldies...

La inceput a fost cuvantul..


Eram pierdutặ pe alee
Pusti-alee pietruitặ
Priveam in jur nedumeritặ
Debusolatặ pe alee.

Eram pierdutặ in gậnduri
Încậlcite de demult
Şi mặ durea-n adậncuri
Cuvậnt ce nu vreau sặ ascult.

M-am rặtặcit în tine
Şi nu mai vreau sặ ies
La pieptul tặu e bine 
Dar e de ne-nţeles

Cum în strậnsoarea ta
Pierdutặ pe alee
Incặ ma regặsesc
Doare. Dar mai vreau durere.

Perfectặ-mbrặţisare
Cu buze dulci catifelate
Dar perfecţiunea doare
Cuvinte dulci-amare.

A fost doar o poveste
Pierdutặ pe alee
Pierdutặ ca si mine
Printr-o mậngậiere.

Cặci la-nceput a fost cuvậntul
A fost şi nu mai este
Şi cand “dragoste” dispare
Rặmậne doar “durere”.


Cimitir


S-au risipit in ceaţặ
Cuvinte-amare şi de gheatặ
În cimitirul pặrặsit
Si fặrặ viaţặ.

S-au risipit mii de cuvinte
În zile vechi şi de demult
Teribile suspine
M-aşez lậngặ cavou şi-ascult.

S-au risipit lacrimi sarate
Vieţi pure, suflete curate
Pe marmura mormintelor
In ciuda strigặtelor.

S-a risipit speranta
Sperặ, dar e absurd
In îngeri adormiţi pặtrund
Sepectrele morţii
Cu zậmbet crud.

S-a risipit si imnul
Mortului cu chip plặpậnd
Ce a rặmas de la-nceput
Inger sarman, fara  cuvant.

Aud şi-acuma slujba
Cum suiera si vantul
Si preotul suspinặ
La-nceput a fost cuvantul.

                                       
In pamant


Cazut-am mort de maladii
Blestemele lui Guland
Sunt trist si rece in pamant
Cuprins de-al dracului vesmint
Lipsit de viata sau de darul safnt
Cazut-am mort de maladii
Blestemele lui Guland.

Privit-am cu ochi de argint
Dincolo de-acest mormant
Moramant zavorat
Caci daca nu stiati,
Cand mortul nu moare
 I se pun zavoare
Privit-am cu ochi de argint
Prin ninsoare.

Pierit-am in sicriu inmarmurit
Pierit-am in cuvinte
Cu ganduri adormite si oase amortite
Nimeni nu ma lasa sa m-odihnesc
Frucissiere imi cere sa ma trezesc
Insufletit si plin de vlaga
Pietrit-am in sicriul adormit de piatra.


Inceputuri

La-nceput a fost durerea
Si cantul
Ce s-au materializat usor
Din ganduri
In zile-amare si cuvinte
Soapte
Si suspine.

La-nceput am vrut sa mor
Sa-mi cante slujba
Demonii in cor
La-nceput am vrut sa cad
Fara suflare
Dar nu iubesc nici preotul
Nici umbra sa
Din departare.
  

Preot pagan


La-nceput a fost cuvantul
Acum e doar minciuna
Mint preotii si crapa lumea
De ciuma.

Fiinte obscure-n interior
Cu zestre sfanta-n exterior
Fie-va rusine, caci ati pacatuit
Negati in continuare
“Nimeni n-a suferit”.

Preot pagan din fire
Priveste-oglinda ce te-arata
Fie-mi mila de tine
Fiara insetata

De sangele cruciadelor
“Razboaie sfinte”
Fie-mi rusine
Sa-ti mai spun “parinte”.

Caci a pierit de mult
Ca apa in desert
Preot adevarat
Cu spirit pur si intelept.

Pierduti in goanna de-avutie
De sus toti ati cazut…sau sper
Privim, taceam, simtim dispretuire
Noi demoni mai aproape de cer.

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Cerneala, hartie si...

Cerneala, hartie si sange
Atat am lasat in urma
Satul de-acasta aiureala
Ma las cuprins de umbra
Cerneala, hartie si sange.

Cerneala, hartie si ganduri
Atat a ramas din mine
Lament picurat pe hartie
In banale randuri
Sunt inutile
Cerneala, hartie si ganduri.

Cerneala, hartie si versuri
Atat vei auzi de-acum
M-am stins precum o tigara
Iar moartea-a presarat in scrum

Cerneala, hartie si versuri

Vitae

Pe pleoape ni s-asterne picur de toamna
Calcam spini in picoare usori ca o pana
Asta noapte vom plange pentru cei ce au fost
Fara de Frunze si fara de rost.

Vom plange pe cei ce dragostea-I frange
Cu buzele pale ori ros’ ca de sange
Cianura vom plange si maine si azi
Pentru mii de copii ai verzilor brazi.

Pentru-atata cruzime pe-acest mic pamant
Cu noi vom cara blesteme-n mormant
“Vesnic verde”-I minciuna ce zace
Pe pielea padurii si-n uscatele ace.

Subsol


Aşternuturi de stele,
Cobor printre ele
Cu visele frânte
Şi fire cărunte,
Mă -nec în uitare
Iar el cu savoare,
Surâde curpins de oroare.
Căci de-acum înainte
Blestem în cuvinte
Pe cel ce-o dori să îngroape
Chip palid de înger,
Cu sabie de fulger,
Cu mâinile mele voi decapita.
Şi de-acum încolo
Când e lună nouă,
Priveşte adânc întru sine
Îndrăzneşte copile
Cu palmele fine
Să iubeşti înger
Născut la subsol.
Născut la subsol
Crescut în nămol
Şi rază uitată de soare,
Iubeste-l de-ţi pare
A fi o-ncântare
Un viciu mai dulce
Decât cel ce poţi duce,
Al plăcerilor vieţii
În tainele ceţii,
Iubeşte un înger
Născut la subsol.

Strigoi

Seară de seară, risipită în neant,
Domniţa silfidă în restaurant,
Fumează ţigara aprinsă de ieri
Cu strigoii dezbate păreri.

Şi noapte de noapte-n zadar
Domniţa silfidă bea din pahar
Vin stacojiu ca rujul de-aseară
Cadavrul e-n pod…este vară.

Şi zi după zi soarele arde
Domniţa silfidă cu albele spade
Surâde în pod la putredul mort
Afară-I  fierbinte şi rece-n resort.

Copil

În pragul timpului o vreme-am poposit
Cu cearcăne si păr vâlvoi…copilul oboist
Atâta a ramas din tot ce-am fost odată
Un chip de porţelan cu buzele de piatră.

Cu şoapte rătăcite mi-am regăsit durerea
Apusul e aproape, aproape e tăcerea
Obraji-s ruginiţi şi răni încangrenate
Despică firele de păr şi gândurile toate.

Nunta

Uită de restul şi cazi
În letargia de ieri şi de azi
Devoratoare-s creaţiile tale
Parşive şi încântătoare.

Curpinde-mă-n hârtie
Compune-a dracilor simfonie
Sărută-mi buzele cu cerneală
Cufundă-mă-n fumul tău de ţigară.

Precum rochia sfâşiată de vreme
Şi pielea mea plină de semne
Voalul îmi este murdar de pământ
Tot ce-ai creeat se întoarce-n mormânt

Dezmiardă-mi pielea cu-aromele tale
Lacrimi şi-ulei de migdale
Sărută-mi fruntea pentru ultima oară
Se-ntorc  după tine cei de-odinioară.

Cântă-mi povestea celor ce dorm
Şi-aud tot ce spunem din somn,

Zideşte-mi o casă-n pământ
La nunta aceasta nu`mi trebui veşmânt.

Schizofrenie

Spuneţi-mi că-s orbită de ură
Că prin vene îmi curge cianură
Privesc adesea în cioburi de sticlă
Surpind numai feţe curpinse de frică.

Privesc în urmă la paşii făcuţi
 Şi-apoi înainte la demoni tăcuţi
Rânjesc în umbră când sânge se varsă
Sunt peste tot, sunt la mine în casă.

Sunt la mine-n dulap şi-n sertare
Îmi scuipă otravă-n pahare
Sunt în baie şi-n sufragerie
Demonii noştrii ce strânesc histerie.

Spuneţi-mi înainte de tot ce urmează
Cu miere-n cuvinte şi-un ochi la fereastră
Că totul e bine şi-s în siguranţă
în seara aceasta-i un diavol de gheaţă.

Sunt draci peste tot în cămară
Sub pat, în cămaşa de seară

Un drac mi-a umblat în pastile
Surâde în colţul acela….respir nebunie.

Decembrie

Presărat-am mii de stele
Pe cerul lipsit de ele
Picurat-am azi-noapte cerneală
Cu roşu aprins…seară de seară.

Pierdut-am picuri de sânge pe drum
Căzut-au din ceruri fulgii de scrum
Iubit-am gustul amar de cafea
Privit-am la geam a mea roşie stea.

Cu gândul pierdut deasupra-mi în neantul
Şi ochi rătăcind la el…blestematul
Preschimbat-am fumul în nouri de seară
Voi plange în noapte aprinzând o ţigară.

Visând acuarele picurate pe pânză
Albastru fumuriu şi alb ca de brânză
Privit-am la fire de sânge pe cer

Privit-am decembrie, curpinsă de ger.

Tanatofobie

Întunecată-i camera pustie
Şi risipit mi-e timpul
Precum un corb în colivie
Tăcut mi-aştept sfârşitul.

Sunt prizonier în trupul greu
Sunt condamnat să simt
Un strop, o lacrimă, ori gândul meu
Mă sting şi-s blestemat să mint.

Să mint cu preţul unor ani
Ce rătăcesc în scrum
Fumez minute, săptămâni şi bani
M-am rătăcit pe drum.

M-am rătăcit în nebunie
Răpus de voci
Sătul de tot, cuprins de agonie
Îmi spun în continuare
“Tu trebuie să joci”.

“Tu trebui să dansezi cu moartea
Tango în nuanţe-aprinse”
Goleşte-mi venele, arată-mi calea
Şi trucuri interzise.

Arată-mi azi…arată-mi mâine
Şi-oricât am să trăiesc
Cum pot trăi precum un câine
Fără să-nebunesc.

Tavan

Azi noapte am privit tavanul greu
Şi fumul de tigară
Cum în lumini difuze ca un zmeu
Se strecura afară.

Voaluri de fum m-au adormit azi noapte
M-am învelit cu scrum
Mă cheamă umbrele, mă cheamă mii de şoapte
M-am rătăcit pe drum.

Trezidu-mă-n aceeaşi groapă
Săpată la-nălţime
Crezut-am că aud o harpă
Aud doar nebunie.

Aud si lemnul cum trozneşte
Aud cum urlă groapa
Aud un mort cum se zmuceşte
Aud cum cântă papa.

Privind acelaşi grav tavan
Aprind înc-o ţigară
Aştept să mor de peste-un an
Aştept să ies afară.

Privind acelaşi grav tavan
Cu inima casată
Aştept să mor de peste-un an
Mai mult ca niciodată.

Suicid

În loc inimi au bătut aseară
Şi ceasuri au tăcut timp de un veac
Pereţii goi şi reci s-au înclinat şi iară
Trăim ca morţii căutând un leac.

Şi iar privesc aceleaşi gratii iară
Aceşti pereţi  mă-nghit a doua oară
Atingeri reci, un freamăt ca de fiară
M-o potoli pe veci, m-o potoli c-o sfoară.

În sobă arde viaţa şi un prunc plângâd
Zmuceşte dupa mamă-sa în fum
Miroase-a carne crudă şi-a-nchisoare când
Troznesc şi oasele şi Duhul Sfânt în scrum.

Ori poate nu trozneşte firea-n sobă
Ci doar podeaua putredă în pod
Când ceasuri stau în loc şi se transformă

Fumez o ultima ţigară, la gât îmi pun năvod.

Clepsidra

Şi trece vremea mea pe-acest pământ
Şi-a mea ţigară a ajuns la filtru
Sufletul mi-e greu şi se preface
 În piatră de mormânt.

Şi cioburi de memorie s-au risipit în vânt
Cad vorbe grele şi blesteme…se-aşterne grav cuvânt
Pe umeri obosiţi să care asemenea veşmânt
Privesc clepsidra din vitrină…nisipul îl descânt.